~Liviu Florian Jianu: Rugăciune

Rugăciune pentru Conducătorii Lumii

Îţi iartă, Doamne, omul care mâine

Mănâncă bucăţica lui de pâine,

Căci nimeni nu i-o pune între deşte,

De n-o munceşte, n-o gândeşte, n-o robeşte –

Îţi iartă robii ce nu ştiu măsura,

Şi-o depăşesc, şi ei, cu-mbucătura,

Şi aşteptând un ajutor de sus,

Greşesc şi ei, mereu, cu-o gură-n plus –

Îţi iartă, Doamne, cei risipitori

Ce îţi aduc o mână doar, de flori –

Şi-n loc de rugăciuni, şi lumânare,

Te tot aşteaptă să apari – în zare –

Îţi iartă, Doamne, lacomii copii –

Când eşti copil, ce grijă ai, ce ştii?

Îţi iartă robii fără de măsură,

Ce dau pe hrană, banii de căldură!

Pe cei avari cu bunul Lumii trend,

Ce-aruncă-n sobe haine second hand,

Pe-aceia miluiţi de noi, în proasta,

Cu suferinţă, de le-o dai, şi pe-asta –

Îţi iartă, Doamne, încă, fariseii,

C-aşa sunt ei, mai albi ca porumbeii –

Îţi iartă şi elita  ce conduce,

Că Geniul ei e mai presus de cruce!

30 octombrie 2008

___________

Rugaciune

De-arata Raiul ca pe-aici,

Cu „sfinti” cu sufletele mici,

Cu „intelepti” iesiti din minti,

Elita soldei de arginti –

De-arata Raiul tot, spoit,

Cu stiinta de a fi tampit,

Si a jura in veci credinta

La lux, confort, consum, si stiinta –

De este Raiul pentru cei

Ce mila au doar pentru ei,

Cei premianti in vesnicie

Esentei de a fi prostie –

De este Raiul pentru, mari,

Aceeasi Rosii Comisari –

Ieri, in atee liturghie,

Azi, emanand tehnologie –

De Raiul este concurenta

De-a face slabii penitenta,

Si cei puternici, zei, in timp,

Purtandu-si  golul prin Olimp –

De este Raiul, cum se-arata,

Bursa de hoti, din fiu, in tata –

Ma iarta, Doamne, daca poti –

Si da-ne Iadul tot, la toti –

Decat in Rai, intr-o corida –

Noi, boi, Tu, zeu,  in Colosseum –

Mai bine-n Iadul de obida,

Cu Tine – Domn,  gemand „Te Deum”!

31 octombrie 2008

___________

Rugaciune

Mai vine-o zi in care n-am

De dat nimic lui Dumnezeu –

Oprite fructe, doar, din ram,

Mananc, supus, mananc, mereu –

Si lumea toata-i un Eden,

Pe care-un sarpe mi-l ofera,

As tot gusta din el, etern,

In via Terrei, filoxera –

Precum un vierme pofticios,

Precum o nobila turbare,

Opritul fruct, tot mai frumos,

Mi-e leac, si tel, si alinare –

Ca un paianjen suculent

Imi este gazda cea mai buna,

Mananc opritul fruct, atent –

Si el ma umple, si ma suna  –

In plasa lui de nervi subtili,

Pe scena lui de dulci cadriluri,

Sunt Rege peste crocodili,

Si Visator peste deliruri –

Si rob atator fructe-oprite,

Si rob al burtii, si al pielii,

Si-al nervilor de stalactite,

Mananc si fructul indoielii –

Mananc, supus, mananc, mereu,

Oprite fructe, doar, din ram –

Mai vine-o zi in care n-am

De dat nimic lui Dumnezeu…

4 noiembrie 2008

LIVIU FLORIAN JIANU