Dezbracă-mă!

Dezbracă-mă încet, mai întâi de cuvinte

Si aruncă-le în deşert

Să fie apa celor însetaţi de ele

-priveşte-mi goliciunea

ca şi cum te-ai mira!

Dezbracă-mă încet, încet

De neliniştea din care vin

Si toarnă-mi pe gât o lume de pelin

-simte-mi durerea ca şi cum te-ai ruga!

Dar, dezbracă-mă şi de carnea mea

Sfâşiindu-mă cu privirile tale

Ca nişte flăcări ascuţite

Si scoate din mine sufletul meu

Hamesit de iubirea arzândă

Din palmele tale.

Fă-o!

Dar fă-o ca şi cum m-ai ierta!

Inelele singurătăţii tale

Arată-mi-te

Cu toate singurătăţile tale

Să mi le prind în păr,

Ca pe inele de preţ

Si încet, încet, sa trec prin ele

-încercari fără leac-

Apoi, priveste-mă tăcut

Cum mă dezbrac

Si mă transform într-una

Dintre ele…

Magul

Descoperă-mă prin simţul tactil

Oprindu-te profund

In fiecare por al meu

Iar când vei crede că ai terminat

Incearcă din nou, dinspre sfărşit

Si vei vedea

Cum ai înflorit o petunie târzie

In fiecare por al meu,

Cum pe urma ta,

M-am preschimbat în câmpie.

NUŞA ILISIE