ECOUL * revistă de creaţie, opinie şi atitudine culturală

OPINII SI ATITUDINI semnate de Corneliu Florea (Canada) , Dimitrie Grama(Danemarca) ,Alexandru Nemoianu(SUA) , Antonia Iliescu (Belgia) , Luchian Deaconu

Straniul ” raport Tismeneanul ” ( alcatuit in conditii indefinite si cu participatii neclare ) tinde sa-si pastreze caracterul de scandal ;comentariile cu aspect de contestatie vin din diferite directii si invoca argumente diverse , de la ” metoda ” pana la “continut ” , ramanand , in orice caz , ca o premiera ambitia ” redactorilor ” acestui document si a stapanirii de la Bucuresti de a scrie istoria prin acte oficiale aprobate de presedintie . Dar ca in orice afacere de penumbra , exista si in aceasta materie ” contestatie ” si ” satisfactie ” . Aceste atitudini se reflecta in opiniile a catorva importanti carturari romani ,istorici , scriitori si filosofi ai culturii ( Corneliu Florea , din Canada , Antonia Iliescu , din Belgia , Dimitrie Grama din Danemarca , Alexandru Nemoianu din SUA ,dr.Luchian Deaconu ) , ale caror argumente urmeaza sa la cantariti citind articolele de mai jos.

POLEMOS

Dupa citirea lectiei despre condamnarea comunismului in Parlamentul Romaniei, presedintele Traian Basescu a declarat ca incepind din acea seara va avea un somn linistit.

SOMN USOR,DOMNULE PRESEDINTE

“Ca Sef al statului roman, condamn explicit si categoric sistemul comunist din Romania, de la infiintarea sa, pe baza de dictat, in anii 1944 – 1947, si pina la prabusire , in decembrie 1989. Luind act de realitatile prezentate in raport, afirm cu deplina responsabilitate: regimul comunist din Romania a fost ilegitim si criminal”
Din sala s-a ridicat un val de ovatii si huiduieli, fiindca asa-i in democratie, e libertate de idei, de tot felul, de la inguste si false pina la cele gindite corect, cuprinzator.
Eu , din preeria canadiana , sunt uimit cum poate face un vechi lup de mare ( fara flota ) pe presedintele inocent cind vine vorba despre condamnarea comunismul in Romania (de cind senilele tancurilor comuniste au trecut Nistrul) de a trebuit sa vina cel mai mare politolog american, din toate timpurile trecute si viitoare, Vladimir Tismneanu fiul marelui politruc evreu Leonte Tismeninski, sa-i dea discursul gata facut pe care candidul presedinte l-a citit in fata parlamentarilor de a lasat cu gura cascata toata asistenta. Fiindca toti au cascat gura intr-un fel sau altul. Ma repet , asa-i in democratie.
Traian Basescu avind o agenda atit de incarcata in circul politic, de vizite istorice si de placeri, nu a avut practic timpul nici sa rasfoiasca cele 600 de pagini de maculatura aranjata despre comunism, asa ca Vladimir Tismaneanu i-a dat si discursul gata facut pe care inocentul presedinte l-a citit papagaliceste. Fiind unul dintre comunistii invirtiti in comunism, nu este deloc interesat sa se afle prea multe despre adevarul dictaturii comuniste in Romania, el a avut doar sarcina sa-l numeasca pe Tismaneanu seful comisiei. Atit. A executa un ordin si puncte, puncte printre rinduri.
Aflaindu-se intr-o asemenea pozitie de subordonat, nu a tinut seama de niste obligatii democratice. Daca a ales pentru raportul comisiei Tismaneanu scena parlamentara, o scena in care este musafir de onoare, trebuia sa aiba atita onoare si sa accepte la sfirsitul discursului sau opiniile parlamentarilor, de la aceiasi tribuna, care de drept si fapt apartine parlamentarilor. Refuzindu-li-se parlamentarilor acest drept constitutional, Traian Basescu a comis o ilegalitate de tip comunist ceea ce a declansat scandalul parlamentar. Presedintele este vinovat pentru ca a executat ordine si nu a gindit situatia. Daca nu accepta alte opinii decit cele ale lui Tismaneanu, trebuia sa-si invite musafirii de onoare, in frunte cu Vladimir Tismaneanu si Mihai de Hohenzollern, urmati de marii curteni Patapievici, Plesu, Liiceanu, Mihaies, cu stegarii marilor luptatori anticomunisti, Ana Blandiana si Mircea Dinescu, si la urma mass-media lefegista la el la Cotroceni, sa citeasca discursul, sa asculte multumirile si pretuirea musafirilor, sa se pozeze cu ei si sa se infrupte la dineu. Prohodul comunismului !!
In fond Vladimir Tismaneanu si Traian Basescu au prohodit de forma comunismul. Mass-medistii lefegii ai Cotroceniului au sunat prin trimbitele puterii ca suntem singura tara care a condamnat oficial comunismul ! “Hai ca suntem mari” se zice in capitala damboviteana, iar in provincie unii zic “fugi de’aci, c’ametesc”
NU, comunismul nu a fost condamnat cu adevarat in Romania, a fost doar un scenariu bine regizat din afara si pus in arena circului politic bucurestean.
Mihai de Hohenzollern, care este scos peste tot ca moastele coroanei regale, a spus ca s-a nascut in acelasi an cu comunismul in Romania. Trecem peste replica venita din popor “mai bine nu se nasteau” si tot ca in popor ne intrebam si ce a facut el pentru Romania Intregita pe care a mostenit-o de la bunicul sau ? Si-a ridicat vreodata vocea impotriva comunistilor sovietici care au torturat si impuscat, flaminzit sau surghiunit in Siberia sute de mii de romani basarabeni sau bucovineni de care nici raportul comisiei Tismaneanu nu spune nimic !?! Probabil ca geriatricul ex-rex nu mai stie ca Nordul Bucovinei si Basarabia erau parti ale Romaniei Intregite,pina ce nu a navalit comunismul sovietic, ce a gasit sprijin total in evreimea de acolo in etnocidul romanilor. Iar noi sa nu uitam de ce a primit ordinul Pobeda de la Stalin in 1945, iar Putin l-a invitat la Moscova in 2005 si i-a mai dat o medalie. Sper sa le ia cu el pe lumea cealalta sa i le arate lui Sfantu Petru cum a supravietuit el prin rabdare si loialitate comunismului. Penibil.
Citind presa romaneasca, pentru ca un asemenea raport nu am sa citesc, am dat peste un articol intitulat “Fusereala” Articolul e bun, dar titlul e naiv, fiindca nu este vorba despre o fusereala ci despre o manipulare propagandistica bine intocmita. Sa nu fim creduli; sa ne gindim cind a venit si de la cine a venit ordinul de condamnare a comunismului, cine a fost insarcinat sa-l execute, cum a fost aprobat de GDS-22 si pe urma cititi-l spre informarea DVS . Am citit si un articol amplu si in cotidianul-cotidian, din care am aflat care au fost comunisti rai si comunisti buni. La comunistii buni gasim bine inteles pe Vladimir Tismaneanu , Doina Cornea, Dan Petrescu, Mircea Dinescu , Gabriel Andreescu, noi si-ai nostri, tot unul si unul , rezistenti prin cultura. La cei rai se incepe cu capii bisericii ortodoxe, de care are cine sa se ocupe. Un capitol mare este cu cei ce au lucrat la propaganda comunismului incepind cu Dumitru Popescu. CVT e afisat batind tobele cele mari ale comunismului la saptamanalul saptamina, raportul vrind sa dea de inteles ca numai acea publicatie era procomunista, restul, in toata tara, numai si numai gazete anticomuniste. Se pare ca raportul comisiei este si o estrada a rafuielilor, CVT fiind portretizat drept comunist zelos si trubadurul Elenei. Nu se scrie nimic de Tismaneanu, care in acel timp era numai responsabil cu propaganda comunista pe capitala. Se proiecteaza puternic slugarnicia comunista a lui CVT si Adrian Paunescu si se ingroapa adinc propaganda procomunista a lui Vladimir Tismaneanu si-a altora. Printre culturnici este trecut si Artur Silvestri de la Luceafarul, singura revista de cultura mentionata ca ar fi cintat in struna comunismului, restul revistelor rezistau prin cultura cu Motanul Arpagic si Nicolae Manolescu in frunte. Daca alti redactori de reviste culturale din acea vreme sunt omisi, in timp ce Artur Silvesti este scos in relief, se datoreste si unei rafuieli de tip mafiot-cultural. In anul 2005, Artur Silvesti mi-a publicat brosura protest Patibularul Patapievici, care a fost apoi raspindita gratuit in Romania si strainatate ca sa afle tot romanul cit de mult uraste HRPatapievici Romania si pe romani, pe Eminescu si Limba Romana. HRPatapievici , facind parte din comisie , nu putea pierde momentul razbunarii impotriva lui. Crestinul Artur Silvestri se poate mingaia doar cu “fericiti cei ce sunt prigoniti pentru dreptate”Aceastea sunt numai citeva exemple, care ne fac sa ne indoim de valoarea raportului comisiei Tismaneanu, fiindca asa au ajuns unii pe lista condamnatilor, in timp ce adevaratii mari vinovati sunt omisi.
Sunt omise cu insolenta sau tangential amintite parti importante ale teroarei comuniste care a inceput odata cu “eliberarea” Romaniei Intregite, intii in Bucovina si Basarabia si apoi in restul tarii , dar se opreste insistent, de exemplu asupra decretului de reglementare a intreruperii sarcinii. Cu adevarat acest decret a fost o tragedie pentru multe familii. La vremea respectiva am trimis un articol la un congres ARA, care a fost apoi preluat de catre presa exilului. Dar acum ma intreb de ce comisia Tismaneanu nu a nominalizat pe ministrul sanatatii de atunci, care a aplicat decretul, si securitatea care a urmarit diabolic femeile. Nu pe toate, bine inteles !! Am o intrebare pentru presedintele Basescu, nu de ce are dinsul numai doi copii cind Ceausescu cerea patru, mai ales de la membrii de partid, nu ! Vreau sa-l intreb cit de linistit se duce dansul la culcare cind stie ca Romania, de la prim-ministrul Petre Roman a inceput cel mai mare genocid al embrionilor umani din Europa, in Europa asta, in care intra el dormind linistit, se creiaza conditii de natalitate si se incurajeaza familia, nu prea se mai fac chiuretaje . Ceausescu nu a creiat conditii de natalitate pentru patru copiii, stim si acuzam, dar Petre Roman a revenit la premizele sovieticilor de-a distruge poporul roman inca din utere.
Dormiti linistit, domnule presedinte, ati citit ce vi s-a spus sa cititi, maine va asteapta alte citiri. Si in timpul asta Moldova de est si de nord a lui Stefan cel Mare este desprinsa de restul tarii, romanii pleaca in strainatate fara sa priveaasca inapoi cu manie, soldatii romani sunt departe de hotarele tarii, datoria externa a Romaniei a ajuns la peste treizeci de miliarde de dolari iar industria si flota Romaniei s-au dus pe apa simbetei.
Somn usor, domnule presedinte si vise placute. Tismaneanu si Patapievici va vegheaza si somnul, iar maine cind va veti trezi, Romania va fi reprimita in Europa dupa ce comunismul a scos-o sasezeci de ani !! Dar asta nu e scris in raportul comisiei .

CORNELIU FLOREA

DECEMBRIE 2006 ,WINNIPEG – CANADA

P.S. Acum ca raportul comisiei este gata facut, citit si aruncat la cosul de gunoi al rebuturilor istorice, ar fi cazul ca marele politolog american sa se duca inapoi in Statele Unite sa-i fericeasca incontinuare pe americani. Sau inca nu si-a terminat misiunea ?

__________________________________________________________________________________________________

REFLECTII TARZII CU PRIVIRE LA ” COMISIA TISMANEANU ”

Citind presa actuala, atit cea din tara, cit si cea electronica, a romanilor din strainatate, observ ca parerile celor care scriu sunt foarte variate. Unii, mai naivi, saluta acest document cu mindrie si multumire, il
ridica in slavi ca si cind ar fi un fel de “Magna Charta Libertatum”, altii, pe buna dreptate, il condamna ca un fals manipulativ.
“Romania este prima tara care oficial condamna comunismul!”. Asa o fi oare?Comunismul a fost condamnat de multe tari si de mult timp, deci din punct de vedere international-istoric, “Comisia Tismaneanu”, nu a prezentat vreo noutate . Menirea ei ar fi fost sa dezvaluie crimele facute de anumiti comunisti in Romania si mai ales sa produca o lista cu nume al celor care au fost cu adevarat raspunzatori de crime, de infiintarea de lagare , de tradare a poporului roman rusilor si de asemenea lista identitatilor etnice a criminalilor comunisti veniti si impusi de armata de ocupatie sovietica.
Cati din cei care au “introdus” teroarea comunista in Romania au fost intr-adevar romani, cine au fost aceia care au condus serviciile de indoctrinare fortata si de securitate, cine au fost calaii si schingiutorii din inchisori si lagare? Cine au fost “eminentele gri” ale lui Maurer, Dej si Ceausescu, cine sefii Securitatii si ai Armatei, cine sefii Cadrelor?

“Comisia Tismaneanu” reprezinta doar o masura tardiva de a musamaliza adevaratele crime ale comunismului din Romania si pe adevaratii vinovati.
Este inca o farsa “caragealiana” prin intermediul careia actualul regim
din Romaniei incearca sa pacaleasca “prostimea”. Romania a pierdut sansa de a judeca comunismul si pe cei cu adevarat vinovati, in Decembrie 1989, cind Ceausescu a fost executat fara judecata . Ce rusine pentru un stat modern ! Chiar si Irakul, in conditiile de razboi si teroare in care se afla, a avut demnitatea sa-l judece pe Saddam Hussein timp de doi-trei ani, inainte de a- l condamna. Daca Ceausescu si cei apropiati lui ar fi fost judecati de un tribunal al carui obiectiv ar fi fost aflarea adevarului probabil ca nu ar mai fi fost
nevoie de aceasta deplorabila “Comisie Tismaneanu”, deoarece Ceausescu si
cei din jurul lui detineau informatiile necesare pentru condamnarea comunismului ca sistem social-politic si mai ales informatii pretioase pentru condamnarea celor cu adevarat raspunzatori si vinovati.
“Comisia Tismaneanu” condamna biserica ortodoxa, ca institutie, condamna citiva redactori si jurnalisti, si alti citiva necunoscuti, in ambitia de a camufla adevarul si de a compromite pe cei care, probabil, odata , in trecut, i-au iritat intr-un fel sau altul.
“Comisia Tismaneanu” este bazata uman pe oameni compromisi , oameni fara tinuta morala demna, oameni care intotdeauna si-au schimbat uniforma dupa cum a batut vintul.
“Comisia Tismaneanu” nu este din start obiectiva si nu are nici un interes sa dezvaluie un adevar compromitator, de auto-divulgare a, probabil, majoritatii membrilor acelei comisii si doar pentru ca Presedintele Basescu accepta concluziile comisiei si , din nu stiu ce motive , le prezinta ca un fel de act oficial, nu legifereaza cu nimic acest document. El ramane, ca si multe alte documente, un “act construit”, nu de cei care cauta adevarul ci de cei care doresc sa il ascunda!

DIMITRIE GRAMA , 3 Ianuarie 2007

______________________________________________________________________________________

RAPORTUL”TISMENEANUL”

UN MANIFEST DE INTENTIE VICIOS

La jumatatea lunii Decembrie 2006 a fost dat publicitatii raportul intocmit de catre o comisie condusa de catre Vladimir Tismaneanu,zis “Tismeneanul”.

Acest raport ar fi trebuit sa prezinte crimele comise de catre regimul comunist in Romania si sa le documenteze.

Raportul a cuprins o sumara istorie a regimului comunist si el numeste ,selectiv, cativa dintre conducatorii si ideologii comunisti.In nici un chip nu cauta raportul sa condamne ideologia marxist -leninista si tot in nici un chip nu analizeaza crimele comuniste si mai vartos universul concentrationist comunist(care ar fi insemnat sa numeasca numarul celor ce au trecut si pierit in acel infern,structura victimelor:etnica, sociala,ideologica.) Din ignoranta,sau poate din rea intentie criminala,raportul “uita” sa mentioneze ca intre comunisti si intre victimele lor a fost o deosebire de credinta atata de mare incat in chip necesar una dintre parti a avut dreptate si alta nu a avut.In fapt ,din toate punctele de vedere,acest raport este un esec si un pretext.

El este in realitate un manifest de intentie vicios.Un manifest care incearca sa genereze asociatii false si demonizari prin asociere ,fals.Asocieri monstruoase intre comunism,un fenomen eminamente alogen pentru istoria romaneasca,si “cei care cred in modelul existential romanesc”.Raportul este de un tezism sfruntat,atata de sfruntat incat inevitabil va fi privit,in cel mai bun caz, suspect si inca mai probabil va genera raspunsuri care vor fi antitetice scopului dubios propus de catre “Tismeneanul”.Raportul este ,in continut,analiza si demonstratie un esec penibil. Nici nu se putea altcum.

Raportul nu a cautat sa analizeze un fenomen istoric monstruos, el a cautat sa fie o piesa intr-un viitor care este pregatit fara nici un fel de consideratie pentru Neamul Romanesc.

In esenta,direct si indirect,raportul afirma ca pentru regimul comunist “raul” nu a fost existenta in sine a comunismului si doctrina bestiala marxist-leninista ci “alunecarea” lui in “mlastina nationalista”. Deci, in parerea lui “Tismeneanul” raul comunismului a stat in imprejurarea ca in conditii adverse, limita au fost oameni,carturari,care au aflat modalitatea de a continua sa simta ,sa scrie si sa cuvanteze in duh romanesc.Mai mult, raportul se avanta in a declara ca pentru Romania de azi si cea de maine “pericolul” il reprezinta toti si fiecare dintre cei care au respect si dragoste pentru Neamul Romanesc,Traditia Romaneasca, Biserica Ortodoxa si modelul existential romanesc.In aceasta monstruozitate salasuieste rostul pentru care raportul “Tismeneanul” a capatat existenta. Acest raport se alatura bazei ideologice a noului regim de ocupatie din Romania,ideologie care va face cu putinta noua prigoana de tip “ceka”.In mai multe feluri “raportul” incununeaza activitatea oculta dusa prin organizatia pentru o “societate civica”,”Fundatia pentru o societate descchisa”( a “deja” globalistului Soros) si alte eiusdem farinae. Ceeace ar trebui sa fie retinut este faptul ca viitoarele victime vor fi alese dintre cei care marturisesc aceleasi credinte ca si victimele prigoanei comuniste;sentimentul de dragoste pentru Pamantul Romanesc, Traditia Romaneasca, Biserica Ortodoxa si modelul existential romanesc.Daca noua inginerie a viitorului va reusi ramane un enorm semn de intrebare. Personal, raman incredintat ca raspunsul asimetric pe care il va da Neamul noilor “deja” internationalisti va fi neasteptat si distrugator pentru acestia din urma.

ALEXANDRU NEMOIANU

DARUL ASTEPTAT SI NECESAR

Si eu, ca atâtia oameni din lumea întreagã, salut initiativa României de a face public un document oficial de condamnare a comunismului. Nu am citit decât fragmente din acel raport (care se întinde pe parcursul a sute de pagini), dar consider cã documentul, care era de multã vreme asteptat (din decembrie 1989 !), este o poartã deschisã spre adevãr si claritate în multe probleme dureroase legate de aceastã perioadã sumbrã. Cele peste 500 000 de victime nu pot fi mãturate din istorie si abia acum, dupã 17 ani de la Revolutia din decembrie ‘89, se face un pas cãtre adevãr. Cu atât mai condamnabilã este reactia partidelor extremiste, a tropãitorilor si fluierãtorilor, care, in loc sã-si facã mea culpa, au transformat Parlamentul României într-un circ lamentabil. Greu se mai fac românii europeni, greu!
Gestul atât de asteptat al României, de a-si preciza cu claritate pozitia fatã de comunism, acest flagel al omenirii care încã mai bântuie în lume, a provocat multe reactii pozitive în presa româneascã si în cea occidentalã. Ioana Lupea din “Evenimentul zilei” scria recent cã acel act de condamnare a comunismului “a fost aplaudat de Regele Mihai si de Lech Walesa, huiduit de C.V. Tudor si contestat de PSD in aceeasi sala a parlamentului. Paradox posibil doar pentru ca Romania nu a facut acest gest inca din decembrie 1989. De-abia de astazi incolo si daca recomandarile comisiei prezidentiale vor fi implinite, vom putea aspira la normalitate.”
Agentia « Reuters » precizeazã cã presedintele Bãsescu, prin acel raport redactat de cãtre cei 19 membri ai comisiei de analizã a crimelor comunismului, « îsi cere scuze celor care si-au vãzut viata ruinatã de comunism. Analistii spun cã acel raport ar putea da argumente legale victimelor în a obtine compensatii si ar putea grãbi procesul restituirii proprietatilor private nationalizate de comunisti».
Ziarul « Le Figaro » din 19 decembrie 2006, – care trece în revistã principalele capitole ale Raportului, printre care cel dedicat Securitãtii si crimelor ei ocupã un loc central, – scrie cã « României, care va integra de la 1 ianuarie Uniunea europeanã, îi vine greu sã întoarcã foile negre ale istoriei sale. Traian Basescu a condamnat ieri, sub sãgetile ultranationalistilor si ai stângii postcomuniste, în mod solemn comunismul, cu prilejul unei sedinte extraordinare a Parlamentului. Aceasta initiativã foarte condamnatã, deoarece pune în cauzã o mare parte a clasei politice actuale, se sprijinã pe un voluminos raport realizat de o comisie de cercetãtori independenti”.
Este pentru prima oarã cã se spune deschis despre regimul comunist din România cã a fost “ilegitim si criminal”. Acest mare pas înainte redã demnitatea si credibilitatea în lume nu numai României ca stat, ci si nouã, românilor care nu am încetat sã sperãm cã într-o zi binele va învinge.
Unii dintre cei care l-au citit spun cã raportul este incomplet, altii spun cã este bine conceput, cu discernãmânt si responsabilitate. Pânã la o lecturã mai profundã, nu pot decât sã constat cã acest Raport este cu adevãrat un dar de Crãciun pentru o Românie care trebuia o datã si-o datã sã înteleagã ce vrea sã spunã “schimbarea la fatã”. Si poate cã nu este întâmplãtor faptul cã imaginea României renaste în ajunul Crãciunului, ziua nasterii Mântuitorului.Pentru unii români acest dar este amar, pentru altii el este sursã de sperantã, iar pentru tarã, el este darul asteptat si necesar.

27. 12. 2006

ANTONIA ILIESCU , Belgia

_______________________________________________________________________________

CUNOSC TEMA DIN CERCETARILE PROPRII

Si eu, ca toti românii, am asteptat cu interes Raportul cu privire la condamnarea comunismului. L-am asteptat, asa cum cred cà l-au asteptat milioanele de cetàteni ai tàrii a càror viatà se confundà cu douà din epocile cele mai dificile, una sinistrà, cea comunistà, de pînà în 1989, alta dezagerabilà, o « parodie ieftinà de democratie dîmboviteanà » ; prima, o tragedie, creatie a « profitorilor nomenclaturii », o castà parazitarà, insolentà, de false valori, care si-a supt bunàstarea din « proprietatea privatà » pe care a nationalizat-o si din munca robilor pe care i-a màcelàrit, chinuit si martirizat ; cea de a doua, o dramà, operà a « baronilor politici si a profitorilor » care s-au îmbàgàtiti prin furtul « averii fostului stat comunist », rod al muncii celor 6.000.000 de pensionari obligati sà tràiascà în cea mai cruntà mizerie, dupà ce au tras la jugul comunist vreme de o jumàtate de veac, pentru ca guvernantii de dupà 1990 si grupurile lor de interese, interne si externe, sà ajungà, peste noapte, « milionari si miliardari în euro » în anul 2006.

Am asteptat acest raport si în calitatea de istoric. Speram sà gàsesc în el o parte a adevàrului, atît cît se poate pretinde la un început de cercetare stiintificà a unei perioade contemporane cu noi.

Speram, ca fiecare dintre tràitorii acestei perioade sinistre, sà mà regàsesc, cu simtirile, cu participarea, cu gîndurile, cu împlinirile si neîmplinirile, cu visurile si sperantele, cu durerile si poverile sufletului meu.

Astept raportul încà din ziua de 22 decembrie 1989, de cînd, la orele 9,30, în piata din fata Palatului Administrativ din Craiova, alàturi de un grup de elevi de la Liceul « Nicolae Bàlcescu »(atunci), în fata blindatelor si soldatilor care îi apàrau încà pe « nomenclaturisti », am cîntat « Desteaptà-te române ».

M-am stràduit chiar sà contribui la strîngerea probelor de acuzare pentru un veritabil « Proces al comunismului românesc », cum mi-am permis sà-l numesc în cartea « România între abandon si crucificare. august 1944-octombrie 1946 », Ed. de Sud, 2000, 226 p. si « România între abandon si crucificare. 1946-1949 », Ed. de Sud, 2000, 275 p., pe care am publicat-o împreunà cu un coleg si cu un jurist, profesionist de elità si mare patriot, la care lucrez în momentul de fatà pentru a o difuza pe net.

Din pàcate, constat acum, dupà ce am parcurs voluminosul raport al Comisiei Prezidentiale, cà titlul pe care l-am dat càrtii este mai sugestiv si mai apropiat de continutul si adevàrul regimului comunist din România decît mult asteptatul studiu.

De ce a întîrziat atîtia ani prezentarea Raportului de condamnare a comunismului ? Motivele sunt numeroase si cei mai multi dintre noi le stim.

Nu pot sà uit si sà accept, nici dupà 17 ani, cum a fost posibil ca în seara lui 22 decembrie, între « revolutionarii » care preluaserà puterea la Dolj, sà se afle un « ofiter al serviciilor de securitate externe», profesorul universitar Ion Pàtroiu de la Facultatea de istorie din Craiova, care a fost alungat de acolo numai dupà ce am dat telefon si l-am desconspirat. Acelsi profesor universitar « securist », pretins om de stiintà care mà fàcuse « tràdàtor » cu numai cîteva luni mai înainte de revolutie pentru motivul cà sora mea emigrase în Canada. Si, acelasi individ care azi continuà sà predea la Catedra de istorie a Universitàtii din Craiova.

Am tràit permanent, în acesti 17 ani, cu senzatia cà navighez într-un mediu sordid, cà mà afund într-o mocirlà moralà, vàzînd mereu acelasi « figuri » la universitate, în partidele politice, pe listele de consilieri, de primari si deputati, pe ecranele televizoarelor, pretinzînd cà fac educatie, cà legifereazà, cà gestioneazà « democratia româneascà».

Este necesar ca tot mai multi români sà doreascà sà se punà capàt acestei promiscuitàti morale, pentru binele si pentru viitorul copiilor nostri.

Condamnarea comunismului era si este necesarà iar màsurile reparatorii pentru zecile de mii de români care au suferit datorità prigoanei comuniste se impun a fi legiferate. Dar ele nu pot fi legiferate în acest moment si cu acest parlament. Modul cum a fost primit Raportul în Parlament este definitoriu pentru stadiul în care se aflà clasa politicà, « democratia româneascà » în anul aderàrii la Uniunea Europeanà.

Societatea civilà, distrusà de comunisti în martie 1945, improvizatà, deturnatà si manipulatà de cercurile de interese interne si externe dupà 1990, trebuie sà renascà, sà-si asume responsabilitatea asanàrii morale reale pentru ca sà cunoascà, sà recupereze adevàrul si sà identifice responsabilitàtile perioadei comuniste.

Raportul Tismàneanu impune o aplecare atentà, serioasà si responsabilà asupra continutului pentru cà, atît ca metodà, cît si ca fond, el prezintà numeroase lacune, exageràri, distorsionàri, manipulàri, atacuri directe si violente la valorile perene ale societàtii românesti.

Raportul abundà în detalii minore, nesemnificative, can-canuri jurnalistice, dar omite personalitàtile importante ale “opozitiei” democratice complice la instaurarea comunismului ; exagereazà rolul monarhiei în « pàstrarea democratiei » si uità rolul decisiv si nefast al lui Carol al II-lea în distrugerea democratiei parlamentare si rolul minor, insignifiant, cedàrile lui Mihai I ; ignorà contributia determinantà a Occidentului la instaurarea comunismului în lume, începînd cu 1917 si continuînd cu 1945 ; ascunde faptul cà « democratia româneascà » antebelicà era fragilà, imprefectà, imaturà ; sugereazà « posibile variante de evolutie », acolo unde are interesul, dar nu si atunci cînd ar fi putut sà întrebe : Care ar fi fost mersul României dacà : Regele n-ar si acceptat guvernul Petru Groza ? Gh. Tàtàràscu nu s-ar fi aliat cu comunistii ? Factiunea national tàrànistà n-ar fi intrat în BPD ? s.a.

Pe cine intereseazà sau ce semnificatie are faptul cà Tanta Cràciun « a exprimat dragostea netàrmurità pentru Stalin » în 1948 si de ce nu era mai important de retinut cà Mihail Sadoveanu îi anuntà pe romîni, în 1945, cà « Lumina vine de la ràsàrit ». Raportul deraiazà, ca trenurile Presedintelui cînd era ministru, în amànunte si intimitàti nesemnificative, inutile, de intrigà màruntà, gazetàreascà : activisti de partid care si-au botezat copiii Ana sau Gheorghe ; Valter Roman, avea origine maghiaro-evreiascà…Si cîte alte « bombe jurnalistice » de epocà într-un raport stufos, pretentios dar deloc valoros.

Raportul denatureazà realitatea istoricà în ce priveste minoritatea maghiarà si locul ei în perioada interbelicà, ascunde genocidul românesc din Transivania de nord în anii 1940-1944, motiveazà participarea etnicilor maghiari la ascensiunea comunismului.

Si mult prea multe alte responsabilitàti care cad în ograda celor care au comandat raportul ascunse sub covorul omiterii.

Raportul lasà impresia unei comenzi politice, dirijate, nu numai din interior ci si din exterior, a unor ràfuieli meschine. Ceea ce nu-i conferà nici caracter stiintific si nici credibilitate.

Declararea Raportului ca act oficial de càtre Presedintele României s-a fàcut, dupà opinia mea, fàrà ca domnul Traian Bàsescu sà-l fi citit. Presedintele si-a asumat o mare responsablitate investindu-i cu încrederea sa pe consilierii care-l sfàtuiesc si Comisia prezidentialà.

De aceea, pentru cà analiza Raportului o consider nu doar un drept cetàtenesc ci si o obligatie, impusà de profesia pe care am practicat-o o viatà de om, îmi exprim dorinta de a aborda tematic si cronologic si de a realiza o suità de Puncte de vedere pe marginea acestui document de interes national.

4 ianuarie 2007

dr . LUCHIAN DEACONU , istoric